Continuarea articolului „Adevărul despre sindromul de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD/SDHA) și autism”
După ce am aflat deja adevăratul motiv al sindromului de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD/SDHA) și al autismului, care este acumularea de metale grele toxice, în acest articol ne vom concentra atenția asupra unui lucru la fel de important. Pentru a înțelege mai bine ADHD și autismul, este important nu numai să știm despre prezența metalelor grele toxice, ci și unde anume în creier se acumulează acestea.
Canalul cerebral intermediar
În partea centrală a creierului, între emisferele cerebrale stângă și dreaptă, se află o structură pe care Anthony William o numește canal cerebral intermediar. El o descrie ca pe un fel de coridor energetic prin care se realizează un schimb continuu de informații între cele două emisfere.
Studiile medicale nu au stabilit încă pe deplin semnificația acestui canal și rolul său în transmiterea semnalelor electrice și energetice în creier. Acest schimb de informații se realizează prin neuroni și este esențial pentru modul în care creierul procesează informațiile și interacționează cu lumea.
La copii, acest canal este deschis și liber în mod natural. Tocmai acest lucru permite asimilarea rapidă a informațiilor noi, dezvoltarea imaginației, a intuiției și a capacității de a percepe realitatea într-un mod care diferă adesea de cel al adulților.
Anthony William dezvăluie că, atunci când metalele grele toxice, cum ar fi mercurul și aluminiul, se acumulează în acest canal intermediar, ele încep să împiedice transmiterea normală a semnalelor între cele două emisfere cerebrale. Ca urmare, creierul este forțat să se adapteze și să caute modalități alternative de procesare și transmitere a informațiilor.
Această adaptare duce la activarea unor zone ale creierului care, în mod normal, nu sunt utilizate atât de devreme în viață. Impulsurile nervoase încep să construiască noi căi și conexiuni, iar creierul se adaptează la obstacolele create de metalele acumulate.
Autismul reprezintă o formă mai pronunțată a aceluiași proces. În cazul acestuia, cantitatea de mercur și aluminiu din canalul intermediar este mai mare, iar acumulările sunt mai complexe. Acesta este unul dintre motivele pentru care manifestările autismului diferă atât de mult de la un copil la altul și există un spectru larg al autismului.
Diferențele de simptome depind atât de cantitatea de metale toxice, cât și de localizarea lor în creier. Pe lângă acumulările din canalul intermediar, sunt importante și depozitele mai mici, împrăștiate în alte zone ale creierului.
Pentru a ilustra acest proces, Anthony William folosește o analogie cu Marele Canion. Acolo, o multitudine de forțe naturale – apă, aer, lumină solară, căldură și sarcini electrice – lucrează împreună, creând un sistem complex și dinamic. Dacă în acest mediu ar fi aruncate cantități mari de deșeuri metalice, totul s-ar schimba. Curenții de aer s-ar redirecționa, lumina ar ajunge în locuri diferite, iar dinamica generală a sistemului s-ar modifica.
Un proces similar are loc și în creierul copiilor cu ADHD și autism. Creierul se adaptează la prezența metalelor toxice și începe să funcționeze diferit, ceea ce duce la comportamente și reacții care par adesea neobișnuite pentru ceilalți.
Neuroni special dezvoltați
Copiii cu ADHD și autism dezvoltă și conexiuni neuronale specifice, în special în lobii frontali ai creierului.
Acești neuroni susțin comunicarea, intuiția și capacitatea de a percepe informații care rămân neobservate de majoritatea oamenilor. Din acest motiv, mulți copii cu ADHD și autism posedă o imaginație extrem de puternică, abilități creative și sensibilitate la mediul înconjurător.
La prima vedere, acest lucru poate părea contradictoriu. Unii copii cu ADHD sau autism pot părea izolați sau distanți față de ceilalți. Potrivit lui Anthony William, totuși, acest lucru nu este întotdeauna o lipsă de interes față de oameni. În multe cazuri, este un mod de a gestiona cantitatea imensă de informații pe care le percep continuu din mediul înconjurător.
Concentrarea puternică pe anumite subiecte sau interese poate servi ca mecanism de protecție împotriva supraîncărcării. În spatele acestui comportament se află adesea o percepție extrem de activă și o sensibilitate crescută la emoțiile și stările de spirit ale celorlalți oameni.
Pe lângă lobii frontali, acești neuroni specializați se pot dezvolta și în alte părți ale creierului. Ei sunt mai activi și mai excitabili, ceea ce este unul dintre motivele manifestărilor caracteristice ale ADHD.
La mulți copii din spectrul autist, acest proces este și mai pronunțat. Ei dezvoltă un număr mai mare de astfel de neuroni adaptativi, ceea ce contribuie atât la abilitățile lor unice, cât și la provocările pe care le întâmpină în viața de zi cu zi.
Din acest motiv, creierul lor are o nevoie crescută de electroliți, săruri minerale și glucoză. Dacă aceste elemente nutritive nu sunt disponibile în cantități suficiente, dezvoltarea și menținerea noilor conexiuni neuronale pot deveni mai dificile.
Vârsta și dezvoltarea creierului
Procesul de acumulare a metalelor grele toxice în canalul intermediar al creierului și adaptarea ulterioară a funcțiilor cerebrale are loc de obicei în copilăria timpurie, cel mai adesea până la vârsta de aproximativ patru ani.
Anthony William consideră că, în anii copilăriei, creierul posedă o capacitate semnificativă de recuperare și adaptare. Dacă metalele grele toxice acumulate sunt eliminate treptat în această perioadă, copilul își poate păstra darurile naturale și abilitățile intuitive, reducând în același timp multe dintre dificultățile asociate cu ADHD sau autismul.
Aici, Anthony William subliniază că unele dintre particularitățile comportamentale, care sunt adesea percepute ca simptome, pot reprezenta, de fapt, obiceiuri și modele de adaptare, construite ca răspuns la provocările cu care s-a confruntat creierul.
Pe măsură ce înaintăm în vârstă, de obicei la vârsta adultă timpurie, canalul intermediar dintre cele două emisfere cerebrale se închide treptat. Aceasta este o parte naturală a maturizării și a concentrării atenției asupra responsabilităților vieții adulte.
Dacă în acest moment în canal sunt încă prezente metale grele toxice, ele pot rămâne „blocate” în această zonă a creierului. Tocmai din acest motiv, mulți adulți continuă să manifeste ADHD sau autism și în etapele ulterioare ale vieții lor.
Anthony William atrage atenția că ADHD și autismul nu ar trebui privite doar ca limitări. Potrivit lui, mulți oameni cu aceste afecțiuni percep lumea diferit și posedă abilități care pot deveni un avantaj enorm atât pentru ei înșiși, cât și pentru societate în ansamblul ei.
Așteptați continuarea articolului „Sfaturile lui Anthony William pentru gestionarea ADHD și a autismului”.
Alte articole importante pe această temă:
„Adevărul despre sindromul de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD/SDHA) și autism”
„[Video] Sindromul de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD/SDHA)”
